"vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge"

astazi m-am oprit de doua ori in mijlocul trotuarului si mi-am rasturnat poseta pe asfalt. o data la dus, cand imi cautam cheile, de care oricum nu aveam nevoie, dar nu-mi puteam aduce aminte daca am incuiat usa sau nu. gesturile zilnice, deja subcorticalizate, nu mi le pot evoca aproape niciodata. si o data la intors cand nu-mi gaseam telefonul. nu cred ca cineva care ma suna se poate astepta, in mod serios, sa-i raspund in timp ce merg pe strada.

"Le violon frémit comme un coeur qu'on afflige"

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Acum parfum si sunet de-a valma-ncep sa zboare,

Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare;
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ti e-o lacra de odoare

habar nu am avut ca il cheama si Pierre.

Alexandru Tomescu a cantat duminica seara la Ateneu, la doua zile dupa ce isi ingropase tatal. m-am bucurat intr-un fel egoist ca nu am fost in sala. recitalul l-am vazut acasa, la TVR Cultural, cu detalii ale mainilor si expresiei filmate impecabil.

Zigeunerweisen (Pablo Sarasate) corect politic traduse Cantece lautaresti.

am gasit un blog de ascultator de muzica, in care autorul isi nota cu religiozitate impresiile despre tot ce asculta. postarile se opresc brusc la mijlocul lui 2006. cred ca era american. am gasit o intrare despre Ion Voicu in care ii descrie cu surpriza descoperirii tehnica. remarca duios ca trebuie sa fi fost dificil pentru est-europeni sa se faca remarcati in lumea mare. eu am sentimente amestecate fata de Voicu. cel mai tare ma enerveaza ca parcul Ioanid nu se mai numeste asa din cauza ca Voicu a locuit in apropiere. nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit vreodata in sala de concerte.

s-au copt capsunele din ghiveci.