(marele suflet rus)
Dmitri Sostakovici - cinci piese scurte pentru doua viori si pian
merge si in varianta gasita pe youtube. eu le-am re-ascultat aseara la TVR cultural intr-o interpretare multinationala si multiculturala - o devlamasie etnica absoluta- care mi-a placut mult: Daishin Kashimoto, japonez nascut la Londra; Alexander Sitkovetsky, supus al majestatii sale Miss Lizzy nascut la Moscova si Diana Ketler, pianista letoniana, profesoara de pian la Londra. au cantat in tempo sustinut, repede si raspicat, cam in stilul lui Nigel Kennedy.
desi Sostakovici a compus muzica serioasa, serioasa, extrem de serioasa, piesele astea jucause si usurele sunt incantatoare. surprind tot romanstismul si enigmaticul marelui suflet rus.
nu au fost compuse de Sostakovici ca atare, sub forma de duete pentru viori. sunt teme din compozitiile lui de-a lungul a 20 de ani si aranjate de prietenul si administratorul lui Sostakivici, Lev Atovmian
n-am avut niciodata reticenta fata de marea cultura rusa. rusii sunt rusi, iar bolsevicii sunt bolsevici. toata melancolia lumii se aduna in dusha rusesc.
marele suflet rus, tragic, misterios si mistic, crud si romantic, rudimentar si filozofic, sangeros si sensibil, scufundat in haul metafizic al neputintei cuprinderii absolutului a fost, si el ca multe altele, strivit de cizma bolsevicilor.
„Rusul este ca lemnul din care se fac şi bâte, şi icoane.“ (I. Bunin, 1918)
pentru mine rusii inseamna Cehov, Gogol, Dostoievski, Belai, Tolstoi, Bulgakov, Ilf si Petrov si "Siberiada", "Stepa", "Oblomov", "Calina Rosie" si "Calauza" si Rahmaninov, Ceaicovski, si Prokofiev, Mussorgsky si Rimsky-Korsakov. si mai recent, Vasotki si Victoria Tolstoy, stra-nepoata lui Lev.
Bucurestiul datoreaza plimbarile "la sosea" unui rus, Pavel Kiseleff. el a infiintat comisia pentru infrumusetarea orasului, a intocmit regulamentul organic si a sprijinit de la Paris unirea Principatelor Romane. cand adunarea obsteasca a Societatii Filarmonice i-a cerut sa accepte ridicarea unei statui ca omagiu al bunei carmuiri, a refuzat gratios si a cerut ca banii sa fie folositi pentru ceva ce el nu reusise sa faca la Bucuresti: constructia de fantani.
legenda Anastasiei n-ar fi putut exista daca nu ar fi fost hranita de credinta in minuni a rusilor. he, he aflu de la Stelian Tanase (Bucuresti strict secret) ca Anna "Ceaicovschi" Anderson a pretins la un moment dat ca, dupa ce a fost salvata de soldatul bolsevic din groapa comuna, ar fi trait cu el la Bucuresti, unde s-au casatorit si au avut un copil. Regina Maria si Argentoianu s-au preocupat indeproape incercand sa descurce itle povestii cele gogonate.
cam astia sunt rusii mei favoriti.
Dmitri Sostakovici - cinci piese scurte pentru doua viori si pian
merge si in varianta gasita pe youtube. eu le-am re-ascultat aseara la TVR cultural intr-o interpretare multinationala si multiculturala - o devlamasie etnica absoluta- care mi-a placut mult: Daishin Kashimoto, japonez nascut la Londra; Alexander Sitkovetsky, supus al majestatii sale Miss Lizzy nascut la Moscova si Diana Ketler, pianista letoniana, profesoara de pian la Londra. au cantat in tempo sustinut, repede si raspicat, cam in stilul lui Nigel Kennedy.
desi Sostakovici a compus muzica serioasa, serioasa, extrem de serioasa, piesele astea jucause si usurele sunt incantatoare. surprind tot romanstismul si enigmaticul marelui suflet rus.
nu au fost compuse de Sostakovici ca atare, sub forma de duete pentru viori. sunt teme din compozitiile lui de-a lungul a 20 de ani si aranjate de prietenul si administratorul lui Sostakivici, Lev Atovmian
n-am avut niciodata reticenta fata de marea cultura rusa. rusii sunt rusi, iar bolsevicii sunt bolsevici. toata melancolia lumii se aduna in dusha rusesc.
marele suflet rus, tragic, misterios si mistic, crud si romantic, rudimentar si filozofic, sangeros si sensibil, scufundat in haul metafizic al neputintei cuprinderii absolutului a fost, si el ca multe altele, strivit de cizma bolsevicilor.
„Rusul este ca lemnul din care se fac şi bâte, şi icoane.“ (I. Bunin, 1918)
pentru mine rusii inseamna Cehov, Gogol, Dostoievski, Belai, Tolstoi, Bulgakov, Ilf si Petrov si "Siberiada", "Stepa", "Oblomov", "Calina Rosie" si "Calauza" si Rahmaninov, Ceaicovski, si Prokofiev, Mussorgsky si Rimsky-Korsakov. si mai recent, Vasotki si Victoria Tolstoy, stra-nepoata lui Lev.
Bucurestiul datoreaza plimbarile "la sosea" unui rus, Pavel Kiseleff. el a infiintat comisia pentru infrumusetarea orasului, a intocmit regulamentul organic si a sprijinit de la Paris unirea Principatelor Romane. cand adunarea obsteasca a Societatii Filarmonice i-a cerut sa accepte ridicarea unei statui ca omagiu al bunei carmuiri, a refuzat gratios si a cerut ca banii sa fie folositi pentru ceva ce el nu reusise sa faca la Bucuresti: constructia de fantani.
legenda Anastasiei n-ar fi putut exista daca nu ar fi fost hranita de credinta in minuni a rusilor. he, he aflu de la Stelian Tanase (Bucuresti strict secret) ca Anna "Ceaicovschi" Anderson a pretins la un moment dat ca, dupa ce a fost salvata de soldatul bolsevic din groapa comuna, ar fi trait cu el la Bucuresti, unde s-au casatorit si au avut un copil. Regina Maria si Argentoianu s-au preocupat indeproape incercand sa descurce itle povestii cele gogonate.
cam astia sunt rusii mei favoriti.
6 comentarii:
victoria? nu e tatiana tolstaia, aia cu zâtul (editions curtea veche, 2000si ceva?) daca nu e (si nu e, ca m-am uitat acu), ar merita adaugata si tatiana la lista.
şukşin, ehei...
nope, victoria este stra-stranepoata. sudeza si canatreata de jazz. da, si tatiana. e, asa n-am zis prokofiev, n-am zis esenin, n-am zis multe. gogol am zis?
da, gogol da. gogol ganguli.
nu, despre ganguli n-am spus inca. astept sa-mi treaca enervarea produsa de cat de rau e tradusa cartea si de editarea neglijenta.
jhumpa in original: veveve mediafire punct com/?hwgzkdmzdmn. nu e porecla, insa
aham, mulzam frumos.
Trimiteţi un comentariu