lacul lebedelor

ma urmareste inca mirosul ascutit de parfum al femeii care statea langa mine in metrou. parfum bun, dar turnat din abundenta asa cum numai femeile (si nu numai. li se intampla si barbatilor in egala masura) care nu au invatat sa-l foloseasca, varandu-ti-l pe nas, pana in bulbul olfactv sa nu care cumva sa nu observi bunastarea si rafinamentul, se parfumeaza. am tras cu coada ochiului spre ea. avea niste maini mari cu care insira litere pe o revista de integrame.

ma surprind adesea dispretuind oamenii care rezolva integrame, se joaca cu telefonul sau, pur si simplu stau in metrou. ma mai surprind tragand cu ochiul sa vad ce carte citesc con-calatorii mei din metrou. daca imi place ce vad, zambesc complice si nu de putine ori am sfarsit prin a schimba impresii si recomandari de lectura cu necunoscuti. se prefigureaza, oare, o complice solidaritate a cititorilor de carti?

am inceput Porecla. la primele pagini imi pare o traducere nu prea reusita. insist si revin. tema este cea asteptata, conditia emigrantului bengalez in state. oare mi-am schimbat eu stilul de citit sau scriitorii si-au schimbat stilul de scris? de o vreme mi se pare ca tot ce citesc este scris cinematografic. aproape ca vad fetele personajelor, le vad miscandu-se in decor, le vad imprejurimile. pentru multe din ele am si o imagine a gesticii lor.

iata pozele cu pasaretul din Cismigiu. fotografiatul de pasri nu este de loc o treaba usoara. obiectivul meu de distanta este greu si daca nu-mi gasesc un punct de sprijin imi tremura mainile. apoi, pana incadrez, pana focalizez, pana declansez, pasarea se muta sau isi schimba expresia, caci si pasarile au mimica. sau pur si simplu zboara.

acum nu m-am grabit de loc. nici frustrarea de a pierde niste cadre reusite nu am incerca-o. voi mai repeta intreprinderea asta.

Rata mandarin (Aix galericulata).

baiatul de rata arata ca cel din poza. fata este complet anosta. chinezii, caci din regiunea Asiei vine ea, o denumesc Yuan-yang si o tin de simbol al fidelitatii si afectiunii conjugale. citesc despre ea, ca in Anglia pasarile evadate din captivitate s-au adaptat bine-mersi si au format deja colonii salbatice.

si puiutul de rata. erau mai multi. dar asta era cel mai activ si nervos. se foia si macanea si se scufunda si se scutura. l-am privit minute in sir si m-am gandit cat de mult seamana cu un bebelus dimineata la trezire. un bebelus jovial vreau sa zic.

Califarul rosu (Tadorna ferruginea)

zice ca se gaseste si la noi in Dobrogea dar din ce in ce mai putin. cel mai mult in sudul si sud estul Europei. iarna migreaza in delta Nilului. altfel, pasarile scapate din captivitate se adapteaza bine. n-am vazut decat baieti. fetele califar rosu nu au dunguta neagra de la baza gatului.

Lebada neagra (Cygnus atratus)

tocmai din Australia au adus-o. de unde este ea de fel. ingrijitorul pasarilor cu care am palavragit o vreme pe malul lacului - evident ca pe mal - si care mi-a facut viata mai usoara ademenind pasaretul cu iarba ca sa vina mai aproape, mi-a spus ca lebedele albe de anul trecut nu au murit din cauza ca oameni rai le-au dat ciunga. le-au muscat cainii. una a scapat si au dus-o la gradina zoologica. zice la cartea de pasari ca sunt pasari ornamentale des intalnite in Europa. deci ar trebui sa le meraga bine si la noi. scot niste sunete mai muzicale si mai demne de renumele de pasare gratioasa si aristocrata decat cele albe (lebeda de vara, cygnus olor, este ce vedem noi cel mai des). alea macane de-a dreptul.

mai citesc despre lebedele negre ca pot avea comportament homosocial (homosexual de-a dreptul!) ca strategie de supravietuire. niste gaste si flamingii mai au apucaturi din astea. si nu este adevarat ca daca perechea, heterosexuala!, se destrama prin moartea unuia din parteneri, celalat nu-i supravietuieste. traieste in continuare bine mersi. dar, da, nu isi mai reface viata. perechea este pe viata. desi s-a mai pomenit ca baietii sa mai calce pe la alte cuiburi dar foarte rar.

si cu nimic mai prejos, passer domesticus, vrabia de casa adicatelea. exista si passer montanus. nu stiu de ce ii zice montanus ca ea de fapt este vrabia de camp. oricum, asta este un vrabioi domesticus, cam imbufnat ca tota lumea se uita la pasarile alea mari si frumos colorate. ceea ce nu l-a impiedicat cu nimic sa li se alature la micul dejun. culmea, de gonit, l-au gonit golanii de porumbei. columba oenas, de scorbura, cica.